A trăi cu covidu' [ro]

Jul 06, 2020

Stați liniștiți, nu am nimic, totu e ok. Nu are rost să vă panicați și nici să vă stresați. Vin astăzi cu o poveste simplă și recentă, din timp de pandemie. O poveste în care nimeni nu a pățit nimic, una în care nu au existat simptome grave, și poate chiar nici măcar un virus. O poveste despre cum ne putem trăi viața liber, în liniște și pace.

Vreau să vă spun că până acum câteva zile nu eram stresat de covidel. Sigur, purtam mască în magazine sau locuri aglomerate, mă spălam pe mâini, încercam să mențin distanța socială chiar și în spații libere, dar în același timp îmbrățișam prieteni apropiați din când în când. Nu cred că am greșit cu nimic, și-mi pare bine de modul în care mi-am petrecut timpul. Nu m-am simțit opresat și m-am putut bucura de viață. Am fost pe terase, am ieșit la aer liber, ba chiar am fost la câteva petreceri restrânse cu câțiva prieteni.

Ei bine, lucrurile s-au schimbat, și nu pentru că am virusul, ci pentru simplu fapt că o persoană apropiată a avut febră iar eu aproape că am intrat în contact cu acea persoană pentru scurt timp. Am stat un minut la povești, din spatele unei măști, chiar în ziua în care acea persoană făcuse febră pentru prima dată.

De ce contează? Exista protecție iar timpul de expunere ar fi fost minimal, de ce mi-aș schimba stilul de viață? De ce viața mea liberă ar trebui să se oprească? Simplu: pentru că un factor de risc a apărut, iar în așteptarea rezultatelor unui test e mai bine să fim precauți.

Pot pune pauză vieței mele sociale pentru câteva zile până aflu dacă sunt un pericol public sau nu, evident! Pot să iert acea persoană pentru că n-a știut că are febră? Clar! Dar pot să iau măsuri pentru a nu crește riscul pentru cei din jurul meu!

Vă înțeleg pe toți cei care nu doriți să purtați măști în public (chiar dacă e un lucru simplu care merită făcut). Vă înțeleg pe toți cei care simțiți nevoia de a îmbrățișa pe cei apropiați. Iar dacă vrem să putem face aceste lucruri cred că ar trebui să fim responsabili.

Îmi asum acest lucru, că voi continua să informez toate persoanele cu care intru în contact de fiecare dată când observ simptopme în lanțul celor cu care am interacționat. Îmi asum că ar putea fi o alarmă falsă și că în câteva zile un test mă va contrazice. Dar cred că această alarmă falsă și o izolare temporară e un cost mic pe care-l pot plăti pentru a putea reveni cu încredere prin parcuri, bucurându-mă de dei din jur.

E panică doar dacă acționăm impulsiv și ne stresăm. E responsabilitate când în prezența unor informații noi gestionăm riscul și facem un pas în spate.