100 de zile pentru a te descărca [ro]

Jun 23, 2020

După cum v-am promis câtorva dintre voi, acesta a fost discursul meu de astăzi. Enjoy! —

Am pentru voi, o provocare. Nu e una ușoară, chiar de loc. Este doar o porvocare sinceră cu care aș vrea să începem acest moment împreună.

Ce-ar fi dacă pentru următoarele 100 de zile, ați susține un discurs în fiecare zi! Nu contează unde, cât de bine pregătit e, dacă se repetă. Doar, să susțineți un discurs zilnic pentru 100 de zile.

Voi 2 sunteți pe aceași lungime de undă/Exact cum mă așteptam, nici-o mână ridicată. E o provocare abslut absurdă. Enorm de mult de lucru... oare, unde ați găsi destule scene pentru a susține câte-un discurs? De unde atâtea idei? De unde timp? 100 de zile consecutive de discursuri este aberant.

Ei bine, de o astfel de provocare am avut eu nevoie. Acum câteva luni, cineva s-a plictisit pe internet, și a lansat o provocare de a scrie articole pe blog zilnic timp de 100 de zile. #100daystooffload, 100 de zile pentru a te descărca. A pornit un website și niște cuvinte cheie, iar acestea cumva au ajuns la un prieten bun din liceu și coleg de lucru, Roland. Amândoi am resuscitat blogurile noastre muribunde și am început să căutăm. Seara, pe data de 5 Mai a apărut primul articol al lui Roland, iar în dimineața următoare, 6 Mai, am început și eu.

Chiar dacă blogurile existatu, și din punct de vedere tehnic nu aveam de rezolvat nimic... rămâne totuși o întrebare importantă: Despre ce să scriu într-un blog? Dacă e să petrec 1-2 ore pe câte-un articol, despre ce ar fi? Nu multă lume are timp să citească 5-10 paragrafe despre un subiect, așa că... gândiți-vă puțin și voi, ce ați scrie?

Pentru mine, răspunsul a fost destul de simplu. Idei greu de explicat într-o propoziție. Idei, care dacă sunt scurtate își pierd din nuanță.

Spre exemplu, în unul dintre primele articole scriam despre actul de a lua o pauză. În loc, aș fi putut transmite o poză drăguță cu <o persoană din public> pe Facebook în care ne bucuram de o cafea. Pe lângă faptul că lentila unui aparat foto s-ar crăpa văzând fața mea, idea pe care o aveam în minte pornise de la o pauză anume. Una în care fără efort am reușit a mă detașa complet de toate grijile de zi cu zi, în care m-am pierdut în lectură. Am realizat că nu simțisesm acea senzație de luni întregi. Iar dacă vreau să transmit precis acea experiență, să pun punctul pe "i", n-o pot face printr-o singură fotografile, sau o simplă propoziție.

Idei greu de explicat într-o singură propoziție. Idei, care dacă sunt scurtate își pierd din nuanță. Aceasta a fost mantra care m-a purtat mai departe printre articole. Au urmat idei despre concerte, jocuri, toastmasters, sau chiar întâmplări simple din viața mea.

Pe la articolul cu numărul 17 am simțit că am intrat în ritm. Că seara, în loc să-mi prăjesc mintea la un serial pe Netflix, deschideam un editor și scriam pentru blog. Și acum am câte 7 schițe deschise în care-mi torn ideile, iar o parte nu vor vedea vreodată luma zilei.

Pe la articolul cu numărul 17, nu articolul cu numărul 100 am simțit că întradevăr a avut loc o schimbare. Că acea provocare a început să-și facă efectul. 100 de zile pentru a te descărca nu a fost niciodată un obiectiv care trebuia atins. 100 de zile consecutive de articole de natura celor pe care le doream nu era un lucru fezabil. Am pornit din start cu un obiectiv impostibil dar și-a făcut efectul. Mi-am setat un țel fantstic, și cumva, a funcționat.

Dragilor. Pentru mine, 100 de articole. Pentru un vorbitor poate 100 de discursuri. Dar pentru voi, ce 100 de acțiuni în următoarele 100 de zile credeți că vă vor aduce mai aproape de împlinire?